Pițifelnicul Predoiu întinde americanilor cursa de șoareci
Pițifelnicul Cătălin Predoiu, vajnic copil din casa sistemului, s-a dat de trei ori peste cap și din evropenist, a devenit de (ne)voie americanofil, doar-doar primește de la Tușa Tusi Gabard green-card-ul pentru șefia SRI. S-ar odihni și el nițel după turele contracronometru care l-au înălțat la bază și hirotonit cu putere la vârful Justiției, Internelor și nu mai știm câte demnități a avut săracul. Mama lui de norocos al sorții! Moașele i-au legat sorocul de lindicul principesei, altfel nu se explică succesul nemăsurat în a conduce fără carnet o soțietate fără prințipuri, vorba lui Nea Iancu.
Întreg corpul ofițeresc al Ministerului Afacerilor Interne stă cu sufletul la gură. A reușit să convingă un alt “actor statal” de obediența sa?
S-a dus de două ori la Washington DC, să se întâlnească preț de câteva secunde cu șeful FBI. Cu însărcinatul special pe informații. Coace ceva, jupânul!
Dacă ar fi trăit în “Toamna patriarhului” – romanul lui Marquez, de necitit de cei cu “afecțiuni” tiranice, cu bube de putere pe creier – ar fi jucat rolul lui Rodrigo de Aguilar, un servant loial al puterii dictatorului fără nume. În „Jilțul vulturului”, scriitorul mexican și-a imaginat un Mexic care votează împotriva SUA în Consiliul de Securitate al ONU. Statul din America de sud se trezește cu un președinte bolnav și cu toate comunicațiile tăiate. Pițifelnicul de la București ar fi fost perfect în rolul de interimar al președintelui pus pe copcă de partenerii strategici.
Dacă politica la zi ar fi o grădină, pițifelnicul ar fi un fel de mesteacăn, la umbra căruia se pișă câinii, având grijă să nu i se ruginească antenuțele de comandă ale sistemului. Vă dați seama cum ar arăta personajul scos din priză și trimis la vatră? S-ar ofili ca o petunie-n geam.
Nici nu mă gândesc cum ar fi spălat-o pe picioare pe Elena Ceaușescu sau pe Evita Peron! Dacă n-ar fi de-o viață ministru, ar fi putut juca rolurile secundare ale personajelor umile, veșnic conforme tiraniilor. Un slujbaș perfect. Un pudel de administrație, cățelușă-mode, cum ar zice copiii.
L-am încadrat în titulatura de „piţifelnic” pentru că nici nu știți ce delicios e să asişti la felul în care pronunţă un peltic acest cuvânt.
Puneți albinosul de la Interne să recite cu voce tare distihul gazetăresc!
acest articol este un Pamflet și trebuie tratat ca atare
Loading...
