Oana Țoiu poate și trebuie să fie penală
Vă mai aduceți aminte cum se cânta prin piețe: “cine nu sare ia condamnare”? Susținătorii USR erau în delir la mitingurile anti-Dragnea. Mi-am luat și eu o plăcuță: ”Ghilezane, ești o mizerie!” La acea vreme, Oana Țoiu era o activistă măruntă. Rânea prin casele mai marilor salvatori. A fost o îngrijitoare cuminte, a măturat cu grijă prezervative răsfirate și a știut să țină secretele din budoar ale mai marilor useriști.
Iată că azi, se întoarce plăcuța suedeză și asupra liderilor și emanaților USR. Nevrednica Oana Țoiu n-a reușit să convingă jurnaliștii, adevărați ulii de presă (nu știu ce i-o fi apucat), să se răstească la ea și să-i ceară să-și recunoască decizia de a o da jos din autocarul care o ducea la avionul de repatriere din Abu Dhabi pe fiica Dacianei Sârbu și a lui Victor Ponta, Irina, în vârstă de 17 ani. A dat un astfel de ordin lui Viorel Badea, consulul României în Dubai? Da sau nu? Nu a fost în stare să ne lămurească.
Mai mulți avocați i-au făcut plângere penală Oanei Țoiu, în frunte cu mama elevei Irina Ponta, pe motiv de abuz în serviciu. Duduia de la Externe a comis mai multe abateri. Ea mai poate fi făcută penală pentru “rele tratamente aplicate copilului”, faptă prevăzută condamnată de Codul Penal. Principiul interesului superior al copilului este o altă normă fundamentală, prevăzută în legislația națională (Codul Civil, Legea 272/2004) și internațională, conform căreia orice măsură care privește un copil trebuie să îi asigure acestuia cea mai bună condiție. Nevoile copilului sunt pe primul loc.
Neglijarea unui copil de către stat este o faptă condamnată de articolul 19 din Convenția ONU privind drepturile copilului:
„Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educaţionale adecvate în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de neglijare sau de tratament neglijant, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a tutorelui ori tutorilor sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat,” se scrie în documentul semnat și de către România. Neglijarea copilului este o faptă condamnată de toate legislația internațională.
Mai mult, decizia de o coborî din autocar, îi încalcă Irinei drepturile la liberă mișcare, de opinie și de a primi și de a distribui informații, dreptul la siguranță și protecție, drepturi prevăzute în Constituția României.
Cât despre sinecuristul Viorel Badea (actualul consul general din Dubai), acesta se lăuda pe „stil vechi” că era primul șef al Departamentului Românilor de Pretutindeni. În realitate, Mitzura Arghezi a ocupat acest post.
În tinerețe, își făcea titlu de glorie (pentru a eșua la bătrânețe ca sinecurist pesedist) că e membru al TUNȚCD, organizația studenților țărăniști. Pentru că nu putea rămâne în afara jocurilor de putere, el și câțiva combinatori (așa le plăcea să se prezinte cei din gașca șefilor lui Badea) s-au aciuat la PD, pentru a ajunge șef al PNL pe diaspora vreo zece ani. A făcut praf organizația, pentru a fi succedat de prohoditorul Rareș Bogdan. Amândoi s-au folosit de românii de pretutindeni pentru a ajunge parlamentari și respectiv europarlamentari. Niciun regret, niciun suspin, doar la gândul zărilor ce le vor petrece trufia.
Viorel Badea a rămas în afara Parlamentului României, în 2020, din cauza jocurilor de putere din PNL. S-a oploșit sub pulpana lui Paul Stănescu, secretar general al PSD, în perioada de după ieșirea sa din decor. Bătrânul lup pesedist l-a vârât într-o listă de consuli generali. Așa, sub semnătura lui Marcel Ciolacu, a ajuns consul general – o sinecură – la Dubai.
Când era pregătit doar să facă plajă, să-și lingă rănile politice și să facă doar scufundări în mijlocul peștilor din Golful Persan, protejatul Repatriot și al pesedistului Paul Stănescu s-a trezit cu “un milion de români pe cap”, conform propriilor declarații.
Dacă ar fi să punem paradigma parlamentară post-revoluționară peste portretul său politic, ar fi cel de liber-schimbist. Nu știm la ce obediență din păduri e, dar sigur e, urmărindu-i ascensiunea.