Dacă ajunge Președinte

„Dacă și cu Parcă se plimbau c-o barcă. Dacă Dacă nu era, Parcă parcă… Cunoscutul distih are rimă internă și joc de cuvinte, e de notorietate și se încheie cu „se-îneca”. Fiind cunoscut drept epigramă cu tâlc sau proverb despre îndoială, prefațează chiar și iluzii retorice. Sau nu.

G. B.  îl vede pe fb pe domnul George Simion, liderul AUR, drept posibil președinte al României. Bun. Și? B. simte miza prezentului și devine deliberat ambiguu. Textul său, datat în prima zi de Paști, atrage atenția, jonglează cu semantica intențiilor și aparențelor, folosind contraste pentru a sugera propria-i siguranță despre o incertitudine.

G.B. desfășoară de decenii și cu succes activități de recrutare de personal calificat prin România. E ager la minte și limba-i ascuțită, mai are și reputația unuia care înțelege gulerele, preponderent albe, și le dă sfaturi pe fb, după ce i-au trecut prin mână mii, poate chiar zeci de mii de pretendenți români și străini în căutarea unui loc de muncă bine plătit. Astfel, mulți din „upper class”-ul autohton îl urmăresc.

Autorul se vrea analist („dacă va câștiga George Simion”), prietenos („îl cunosc bine”) dar sarcastic („mă prăpădesc de râs”). Textul e, simultan, cronică politică, analiză socială și glumă personală. B. dixit: „Dacă va câștiga George Simion, e posibil să ni se dezvăluie, să asistăm și să fim chiar parte dintr-unul dintre cele mai spectaculoase experimente psiho-sociologice din istoria recentă a acestor științe”. Exprimându-și public propria-i dorință despre cine ar putea deveni președintele României, B. vorbește despre un așa-zis experiment (voința poporului e, în viziunea lui B, a priori manipulabilă?!), dar este precaut și nu-l amintește pe Călin Georgescu. El ține isonul social, când declară mândru: „Eu îl cunosc pe George, suntem chiar prieteni.” Frumos că-și asumă și astfel – chipurile, mai credibil – scrie dezinvolt: „știu că nu crede mai nimic din ce spune în televizor. În realitate (…), multe sunt chiar pe dos decât spune și <promite> că va face.” Head hunter-ul polarizează propria-i percepție, subliniind relativitatea cunoașterii sale asupra destinului politic al prietenului său: „dacă George va câștiga și voi afla că în spate a fost un demers coerent, cu adevărat științific, atunci asta mi se va părea informația secolului, demnă de studiat până în măruntaiele ei. Oricum, dacă George va ajunge președinte și va face ceva din ce acum spune că va face, nu voi mai fi prieten cu el. Iar dacă va ajunge și va face taman pe dos, cred că o să mă prăpădesc de râs… „.

B. cunoaște piesa lui Edward Albee „Cui îi e frică de Virginia Woolf?”, o parafrază a cântecului pentru copii „Who’s Afraid of the Big Bad Wolf?” din desenele lui Disney. În termeni logici, ambele cazuri (prezidențiabilul va face sau nu va face ceva) sunt pierderi sau câștiguri viitoare și astfel, pur simbolice, dar care oferă informații despre percepția comportamentului lui George Simion din categoria proverbelor cu tâlc. E o condiționalizare ironică, bazată pe așteptarea inversului promisiunilor, tipică discursului politic. Parcă l-ar recruta pentru primul fotoliu al României. Dacă știe cumva head hunter-ul ceva ce noi încă n-am aflat?

MATERIAL PUBLICITAR POLITIC
PARTIDUL ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR
info@partidulaur.ro I adresă: com. Tunari, sat Tunari, str. Geneva, nr. 20, parter, ap. 1, județ Ilfov
CMF 31250007 CPP A0B0C1D1E1