Meșteresc poemul luminii

Marius Ghilezan

Dimensiunea universului e sfidătoare

asemenea hologramei nebuloasei spaimei

-nerostite ocări ale Adevărului –

Dumnezeu e lumina.

Oare câtă răbdare a putut avea Creatorul

să țeasă firele din haos,

quasarul magneticii vieții,

„Înfometați-vă cu Lumină?”

Din plictisul de noapte,

s-a ițit natura-n întuneric,

cu voia, slava și mărirea Lui,

a dat liber la viață.

Meșterind urzeli de energie,

pe răbojul îngăduinței infinite,

ocrotind natura zămislită-n erele climatice

super dozate carbonic

le-a spus simplu:

veșminte de Lumină.

Artiști și genii,

morți cu diplomă de vii,

zeflemiști sau cioflingari,

fraieri, dar îndestulați,

cu bezna minții pe chip,

au închis diocezele măririi,

de s-au proclamat,

din plictis,

zei.

De după colț,

în cantul crâșmii

– dar în buza crucii –

e răstignit Mărturisitorul.

Vom fi mereu aici,

în matematica fricii

din găunosul leat al urii,

să revendicăm adevărul:

Dumnezeu e lumina lumii.