Marea Britanie a votat acum trei ani să iasă din UE. De ce nu a plecat încă?

La 23 iunie 2016, Marea Britanie a șocat întreaga lume deoarece a votat să iasă din Uniunea Europeană. Era prima țara care făcea acest pas în necunoscut. În noaptea dintre 23 și 24 iunie, când au început să vină rezultatele, probabil că un singur om din toată Marea Britanie era fericit cu adevărat. Vorbim de Nigel Farage, liderul UKIP, care își vedea încununată munca de 25 de ani pentru scoaterea țării din UE. Deși referendumul nu a fost ideea lui, britanicul s-a bucurat ca nimeni altul.

„Am luptat contra multinaționallelor, am luptat împotriva marilor bănci, am lupta împotriva politicii mari, am luptat împotriva minciunii, corupției și înșelăciunii. Astăzi, onestitatea, decența și încrederea în națiune au câștigat. 

Sper că victoria de astăzi să dărâme acest proiect eșuat și să ne ducă la o Europ a statelor naționale suverane, care au schimburi comerciale, sunt prietene și cooperează. Să scăpăm de steag, de imn, de Bruxelles și de toate lucrurile care au mers prost. 

Fie ca 23 iunie să rămână în istorie ca ziua independenței noastre” a spus Nigel Farage la 4 dimineața susținătorilor săi la sediul de campanie al Leave.eu. 

Ce a mers greșit?

În primul rând, referendumul nu a fost pentru ieșirea din UE, ci pentru confirmarea calității Marii Britanii de membru. David Cameron, premierul de atunci, a vrut prin acest scrutin să închidă gura conservatorilor radicali care militau, mai tare sau mai încet, pentru îndepărtarea de Bruxelles.

Doar că planul lui a eșuat spectaculos. Britanici, încurajați tocmai de acei conservatori radicali, dar și impulsionați de teama unei migrații necontrolate, au votat să iasă din UE. Criza „refugiaților” din vara lui 2015, cu sute de mii de oameni care au trecut necontrolat granițe, încă era proaspătă în memoria colectivă.

După ce a pierdut pariul, David Cameron a plecat de la Downing Street iar în locul lui a venit Theresa May, ministru de Interne în cabinetul Cameron. May era o altă susținătoarea a taberei rămânerii în UE, dar a promis în repetate rânduri că „Brexit înseamnă Brexit” și că voința poporului trebuie respectată.

Tot haosul, provocat de un pariu care a mers prost

De partea cealaltă a Canalului Mânecii, liderii europeni au ascuțit, figurativ vorbind, cuțitele. Erau hotărâți să facă ieșirea Marii Britanii cât mai dificilă, ca să taie apetitul altor țări care s-ar fi gândit să facă același lucru.

La 29 martie 2017, Londra notifica oficial Bruxelles-ul că vrea să iasă din Uniunea Europeană. Se declanșa astfel un proces care trebuia să dureze doi ani, dar care nu s-a terminat nici acum.

O lună mai târziu, UE a ales un francez dur și fost comisarul european, Michel Barnier, să conducă negocierile cu Marea Britanie. Acordul de ieșire avea să fie agreat în noiembrie 2018. Juncker a spus că e singurul plan pe care îl vor primi britanicii.

UE: Acordul de Brexit este 90% gata dar problema graniței cu Irlanda ar putea distruge tot

Marea Britanie să angaja să plătească aproape 40 de miliarde de euro despăgubire UE, promitea să respecte drepturile cetățenilor europeni de pe teritoriul său și agrea o perioadă de tranziție de doi ani, cât timp legislația europeană continua să se aplice, pe lângă multe altele.

Românii pot cere, începând de astăzi, rezidență post-Brexit în UK

Dar punctul care a ucis întreg documentul a fost cel referitor la granița dintre Marea Britanie și Irlanda, în Irlanda de Nord. Aceasta va deveni frontieră externă a UE. Londra și Bruxelles se angajau să ajungă la un acord cu privire la relația lor viitoare în timpul perioadei de tranziție de 2 ani.

În caz contrat, toată Marea Britanie ar fi rămas în piața unică, astfel încât să nu apară din nou o graniță pe insula Irlanda. Apărea astfel riscul ca țara să rămână pe veci pe jumătate în UE, fără să poată influența legislația. Un fel de purgatoriu european fără sfârșit.

Tocmai de aceea, Parlamentul britanic a respins de TREI ori planul Theresei May.

Brexitul a fost amânat de la 29 martie la 31 octombrie.

Marea Britanie a sărit în gol! „No Deal”, scenariul probabil! Ce se întâmplă cu românii din UK?

Confruntată cu o situație fără ieșire, premierul și-a dat demisia. Asta a dat startul cursei interne în Partidul Conservator asupra găsirii unui succesor. Cei doi candidați rămași în cursă sun actualul ministru de Externe, Jeremy Hunt, cel care a spus că nevasta lui chineză că este japoneză, și predecesorul său, carismaticul Boris Johnson, care are și cele mai multe șanse să fie premier.

Pentru susținătorii Brexitului, ambii sunt o veste bună. Amândoi au spus că vor scoate Marea Britanie din UE la 31 octombrie, cu sau fără acord. Cine va fi noul premier vom afla pe 22 iulie.