Florentin Țuca: Lăsați copiii în pace!

AdminRO ACTUALITATE OPINIE Principal 13 martie 2023

În acești ultimi ani de vai și-amar de lume, de necazuri și nevoi, de minciuni, manipulări și mascaradă, de spălări de creiere și delir propagandistic, ne-au batjocorit în toate felurile: ne-au vârât pe gât brașoave despre gravitatea bolii și iminența morții, ne-au virusat televizoarele cu statistici mincinoase și cu izolete, ne-au închis gura cu articole de cârpă și articole de lege, ne-au încuiat în case și ne-au încuiat în minte, ne-au îngrămădit ca pe vite în abatoarele de înfierare-„vaccinare”, ne-au siluit drepturile și libertățile și, pe scurt, ne-au sfidat în fel și chip. Unii dintre noi au protestat cum au putut. Alții s-au resemnat, sperând că bucuroși le-om duce toate, de-o fi boală, de-o fi sănătate. Să dea Domnu’!, ce să zic?… Ceea ce, însă, sigur nu putem duce și nu avem dreptul de a duce sunt nelegiuirile pe care sociopații și psihopații care s-au instalat – ilegitim – la cârma planetei le-au comis și le comit la adresa copiilor noștri.

Iar copiii și nepoții noștri și ai altora sunt, în ultima vreme, victimele unor planuri demente și ale unor acțiuni scârbavnice, perverse și chiar criminale care le otrăvesc sănătatea fizică și psihică (I), puritatea și candoarea (II), relația cu proprii părinți și cu familia (III), instruirea și educația (IV), viitorul lor profesional și propria bunăstare (V) și, peste toate, locul lor în lume și relația lor cu realitatea (VI).

Îmi propun, în cele ce urmează, ca pe baza însemnărilor și a cazuisticii arhivate în această tristă epocă istorică, să dezvolt subiectele mai sus-enumerate. Misiunea de-a realiza o sinteză a acestei cazuistici într-o intervenție gazetărească este, însă, una complicată: întâi, din cauza volumului imens de informație adunat în aceste notițe (inconvenient care mă determină să împart textul în mai multe capitole, câte unul dedicat, periodic, fiecărei teme menționate); pe urmă, din cauza unor incertitudini care pot plana asupra veridicității anumitor date extrase și prelucrate de presă (fie ea „independentă” sau „alternativă” și „neaservită politic”), chiar dacă aceste informații, în covârșitoarea lor majoritate, sunt confirmate din multiple surse ori au devenit, deja, notorii; în fine, pentru că un asemenea demers excede sfera specializării mele strict juridice, de unde și riscul ca potențiali cârcotași să invoce obiecțiuni și excepții de „competență” ori de „legitimitate”.

Cu toate aceste inconveniente în mapă, îmi fac curaj, lăsându-vă pe dumneavoastră să fiți arbitri și judecători. Ce mă motivează și mă avântă s-o fac sunt trei stări speciale.

citește și: Florentin Țuca: Nole – o icoană cât peretele

Întâi de toate, a fost emoția trăită recent la un spectacol artistic omagial, organizat cu ocazia aniversării a doisprezece ani de existență a școlii „Sfinții Trei Ierarhi” din Capitală (invitat de Părintele Profesor Vasile Gavrilă, căruia îi mulțumesc călduros pe această cale). Particularitatea acestei pepiniere educaționale este că programa sa de învățământ, cvasi-identică cu a celorlalte entități de profil, este îmbogățită de teme suplimentare de educație umanistă, cursuri de educație creștin ortodoxă predate de profesori competenți și de ore de limbi străine clasice (latina și greaca). În plus, atmosfera cultivată în această școală pare să fie una pătrunsă de un profund spirit al decenței, normalității, respectului, curiozității intelectuale, colegialității, libertății și disciplinei, adică exact ingredientele necesare formării unor copii și adolescenți frumoși la suflet și integri la minte. Spectacolul la care am asistat a însemnat un relevant indiciu în acest sens nu doar prin produsul artistic în sine, oferit de elevi de gimnaziu și liceeni, cât mai ales, prin atmosfera din sală, care m-a mișcat în mod autentic: copii de vârste foarte fragede, frumoși și ei, frumoase și hainele lor, ochi și urechi la spectacolul de pe scenă (chiar dacă înțeles parțial), fără telefoane mobile sau alte mizerii tehnologice care să le distragă (mai bine zis, distrugă) atenția, au fost de o emoționantă cumințenie. Cumințenia și sfiala asta a lor, plus foiala abia perceptibilă și vădit controlabilă mi-au adus aminte de atmosfera școlii de cândva și este un bun pretext să trec la următoarea rațiune a intervenției mele.

Rațiunea asta este, în fapt, o simțire, starea de reală nostalgie datăde amintirea propriilor mele experiențe pedagogice ca absolvent al unui liceu bucovinean – în fapt, școală de fete – și ca practicant de metode, proceduri și rețete de lucru și de comunicare cu (pre)școlarii. De altfel, cred că cele mai savuroase experiențe trăite în anii aceia au fost tocmai cele povestite și repovestite între noi, fetele, când ne adunam ca la clacă, după zilele de practică pedagogică. Nu-s relevante în context, evident, dar ceea ce-mi potențează nostalgia-combustibil este atmosfera – numitor comun al tuturor acestor experiențe: starea de tihnă, inocență, spirit ludic, veselie decentă, naturalețe și libertate în care trăiau și se formau copiii.

Cu gândul la această atmosferă, ajung, în fine, la speranța că rândurile mele – fie că-s evocări nostalgice ale vremilor apuse, fie că-s inventare de orori ele sistemului medical, educațional sau judiciar contemporan, sau că sunt simple semnale de alarmă (alimentate de nostalgii și declanșate de orori) vor provoca cititorului măcar o tresărire, o cugetare și-o necesară grijă-n plus.

Agresiunile la adresa sănătății fizice și emoționale a copiilor din perioada isteriei covidiene

Întâi de toate, i-au speriat și i-au virusat cu frică: ba că trebuie să se mascheze și să stea stană de plexiglas în propria cușcă educațională, ba că or să moară dacă nu respectă regulile de „igienă” și „distanțare socială” (distanța-s-ar-non-sensurile-de-cuvinte-să-se-distanțeze!), ba că trebuie să fie responsabili pentru sănătatea bunicilor, potențiale victime ale colindelor și îmbrățișărilor nepoților, ba că reprezintă – în general – un „vector” sau „rezervor” „de infecție” pentru cei din jur, motive pentru care veselia, joaca, râsetele, giumbușlucurile, ghidușiile și năzdrăvăniile copilăriei trebuiau încuiate, toate, de-a valma, în lada din pod a amintirilor.

Pe urmă, i-au forțat să stea departe de școală și de realitate si să se apropie de „educația on-line”, better than resign. În temeiul acestor noi directive, au instaurat moda pedagogică a „educației de la distanță” (în fapt, distanță-de-la-educație), în care cititul, scrisul și socotitul, muzica și desenul, experimentele de laborator și exercițiile de la tablă, sportul și drumețiile, interacțiunile cu dascălii și cu colegii, jocurile din curtea școlii și dansurile de la serbări s-au făcut, toate, sub căldura plapumei și-n lumina laptop-ului.

În fine, întrucât niciuna dintre măsurile sus-enumerate nu păreau să aibă succes în crâncena luptă cu covidul „ucigaș”, au apreciat că singurul remediu posibil pentru a contracara „viclenia” acestuia ar fi, și în cazul copiilor, nu-i așa?, poțiunea-minune, injecția experimentală cu tratament genetic, poreclită, alchimic și perfid, „vaccin”, dulce și aromat pelin. De altfel, cu ocazia ultimului Crăciun, masca și injecția miraculoasă au fost privite, pe „civilizate” plaiuri ale planetei, ca excepționale șanse oferite celor mici de a se afla pe lista premianților („nice list”) pe care Moașa Crăciun – Mrs. Santa Claus („triplu vaccinată” și dânsa, evident!) o audita înainte de intrarea în cartier și o compara cu aceea a copiilor răi, nemascați și ne-„vaccinați” („naughty list”).

Cam așa a fost pregătită junimea de pe planetă să înfrunte criza sanitară galvanizată în laboratoarele Marii Resetări. Rezultatul unor asemenea politici de înfricoșare și maltratare a copiilor și tinerilor a fost, și este, relativ previzibil.

În Marea Britanie, peste un milion de copiii au ajuns la psihatrie

În Marea Britanie, de exemplu, deși studiile oficiale atestă inutilitatea tuturor măsurilor de carantinare și mascare, efectele lor asupra tinerilor sunt îngrijorătoare: listele de așteptare în clinicile de specialitate pentru copii cu carențe de nutriție („eating disorders”) s-au dublat; peste un milion de tineri așteaptă asistență în cabinetele de psihiatrie ; ca efect al arestului la domiciliu, s-a înregistrat o explozie de cazuri de boli psihice și ticuri nervoase; jumătate dintre cei intervievați într-un sondaj declară că și-au pierdut încrederea în ei înșiși; s-au realizat sute de studii efecte nocive ale măștilor, iar din cauza botnițelor purtate de adulți, bebelușii au avut și au serioase probleme de adaptare și înțelegere a expresiilor lor faciale, după cum școlarii se confruntă cu reale dificultăți de comunicare cu colegii și cu pedagogii. De altfel, în întreaga lume, ca efect al măsurilor de pretinsă „prevenție”, copiii au avut (și au) de suferit din cauza durerilor de cap, oboselii, slabei alimentări cu oxigen, insomniilor, hepatitei și afecțiunilor pulmonare. De asemenea, politicile restrictive adoptate în perioada pandemenței au cauzat serioase înmulțiri ale diagnosticelor de diabet și de obezitate în rândul copiilor, iar numărul migrenelor, trombozelor, afecțiunilor renale și altor boli a crescut în mod îngrijorător. Una peste alta, se pare că niciodată lumea medicală nu a fost mai încercată de preocupări privind sănătatea fizică, mintală și emoțională a preșcolarilor și școlarilor, iar potrivit lui Robert Kennedy Jr., „cea mai mare criză care macină acum America este epidemia cronică ce afectează copiii”.

Mai grav decât atât, statistici oficiale privind mortalitatea infantilă atestă o creștere cu o șocantă rată de 691% a deceselor de când Agenția Medicală Europeană a extins, în mai 2021, autorizarea injecțiilor experimentale covid pentru copiii în vârste cuprinse între 12 și 15 ani, iar cererea de sicrie pentru cei mici pare să fi explodat în America de Nord cu peste 400%, imediat după anunțarea introducerii acestor injecții.

Demența „certificatului de vaccinare”

Având în vedere toate aceste date și statistici îngrijorătoare, lumea se întreabă, pe bună dreptate, când se va pune, totuși, capăt nebuniei ăsteia? În ciuda tuturor acestor semnale de alarmă, guvernele lumii par (ori se declară) mandatate să ducă demența până la capăt. În Canada, de exemplu, s-a decis ca, începând cu anul școlar în curs, accesul copiilor în școli să fie condiționat de prezentarea „certificatului de vaccinare”; în SUA, potrivit calendarului de imunizare pentru copii și adolescenți din 2023 al Centrului de control și prevenire a bolilor – CDC, sugarilor care au împlinit șase luni le-au fost recomandate două sau trei doze de vaccinuri, practică adoptată și în Uniunea Europeană; în Brazilia, a fost recent reluat programul de ajutoare sociale acordate copiilor, însă acesta este condiționat de „vaccinare”; iar în România, un tehnocrat din aparatul guvernamental, referindu-se la copii, îi numea blasfemiator, „populație pediatrică” (ce tip de calc lingvistic o fi și ăsta?) și se mândrea de demararea programului de injectare începând cu vârsta de 12 ani.

Colac peste pupăză, așa cum așa-zisa „pandemie” a fost precedată de o repetiție cu public sub reflectoarele „Evenimentului 201” („Event 201”), aceeași autori ai tragediei covidiene au pus la cale un nou cataclism pregătit, în octombrie 2022, în repetiția finală intitulată „Contagiunea catastrofică” („Catastrophic Contagion”). Conform previziunilor (planurilor, cumva?…), noua plandemie ar urma, negreșit!, să fie generată de un alt virus intitulat „severe epidemic enterovirus respiratory syndrome 2025” (SEERS-25), care va afecta – știu prea bine scenariștii și regizorii spectacolelor planetare – în special, atenție!, copiii și tinerii.

Frica, un instrument de constrângere în masă

În orice caz, până s-apară „contagiunea catastrofică“, frica în rândul (pre)școlarilor și adolescenților ar trebui – se pare – cultivată constant, motiv pentru care bau-bau-ul scos recent din sertarele propagandei s-ar numi „triplandemie” („tripledemic”), un cocktail „extrem de nociv” format din covid, gripă și un virus respirator special („RSV”). Inutil de adăugat că singurul remediu de contracarare a acestei noi triplandemii ar fi, evident, un nou tip de vaccin.

Suntem, așadar, martorii unei ofensive împotriva tinerelor generații, care nu a fost și nu este întâmplătoare, iar procedurile medicale de „prevenție” și „combatere” a „epidemiei-covid” au avut ca scop nu însănătoșirea copiilor, ci tocmai înrobirea lor fizică și emoțională și exmatricularea lor dintr-o copilărie a normalității și veseliei, ocrotită de zâne bune. Această agresiune „medicală” nu a fost (și nu este), însă, singulară și izolată; ea vine la pachet cu și este acompaniată îndeaproape de o cotoroanță ideologică extrem de rapace spre care vă propun să îndreptăm reflectoarele în episodul următor.

II. Săgețile otrăvitoare trimise înspre inima copilăriei

Cel de-al doilea front pe care generalii turbo-globalismului l-au deschis împotriva copilăriei ca stare de grație, de frumos și de speranță, țintește tocmai esența acesteia: puritatea, candoarea și inocența. Este frontul deschis în urmă cu câțiva ani și alimentat în zodia recentei crize sanitare de o agendă la vedere care, printr-o hipersexualizare a prunciei, atacă identitatea și însuși sufletul neprihănit al copiilor.

Este un curent ideologic din programa educațională neo-progresistă care a erupt peste Ocean, a pătruns serios și în Europa de Vest și riscă să se extindă ca un nor de cenușă vulcanică în mai toată „lumea civilizată”, purtat de vântul propagandei, al Hollywood-ului și Disneyland-ului, al industriei de divertisment, al mândrelor parade, al rețelelor de pretinsă „socializare” și-al resurselor de autentică și adultă prostie.

Ca rezultat al acestei înfricoșătoare erupții, șuvoaiele de lavă, fierbinți, incandescente și fumegânde, amenință, cu aspirații infernale, grădina de rai a copilăriei.

Din păcate, le vedem și le simțim venind și aducând cu ele adâncirea crizei identitare exprimată de disforia de gen (1), înmulțirea alarmantă a intervențiilor medicale de „afirmare a noului gen ales” de minori (2), atragerea copiilor pe un teritoriu al obscenității și promiscuității (3), proliferarea orelor de „educație sexuală”, transformate în cursuri de deșănțată și hidoasă propagandă (4), promovarea tot mai insistentă a pedofiliei ca „orientare sexuală” „respectabilă”, care și-ar merita – chipurile! – locul în spațiul acronimelor de minorități „defavorizate” (5) și, în fine, intoxicarea culturii de masă, a limbajului și a modei (6). Deși concentrată preponderent în atmosfera – cândva, cumva, mai senină – a lumii occidentale, toată această cenușă vulcanico-ideologică generată de erupția woke a hipersexualizării copilăriei riscă să polueze și plaiurile noastre (7).

1. Criza identitară exprimată de disforia de gen, indusă și atent cultivată, reprezintă suprema sfidare a biologiei și a sensului realității. Este neputința de a răspunde la prima elementară întrebare referitoare la identitatea (de fată sau de băiat) a unui prunc sau, cel mai adesea, blocajul copilului însuși sau incapacitatea lui de a-și clarifica, pentru sine, această identitate. În momentul în care unui copil i se induce (din diverse surse: mediul, școala, părinții, moda sau propaganda, după caz) ideea că sexul său nu este un dat biologic, ci este subordonat unui gen opțional, la alegere sau la simțire, relația acestuia cu realitatea devine grav avariată, iar stabilitatea lui psihică serios zdruncinată. O astfel de avarie emoțională, boală extrem de periculoasă, îi subminează capacitatea unei juste raportări la lume și șansa unui sănătos traseu de viață. Ei bine, în ultimii ani, o asemenea disforie a ajuns una dintre mărcile înregistrate ale modernității, în special în „lumea civilizată” a „comunității internaționale”.

Cele mai tulburătoare cazuri de asemenea afecțiuni psihice și statistici referitoare la subiect par să predomine în SUA. Komodo Health Inc., de exemplu, după ce face o analiză a evoluției din perioada 2017-2021, constată că „numărul copiilor care se identifică drept transgender (ceea ce, în termeni pur-medicali, înseamnă disforie de gen) a crescut atât de dramatic, încât o asemenea creștere nu poate fi catalogată ca dezvoltare organică ci, mai degrabă, o spălare pe creier a tinerilor americani, agenții patogeni venind din cultura pop, propriile școli și curentele modei”.[1] O mulțime de băieți și fete a fost supusă unui cumplit program de îndoctrinare în temeiul căruia, „dacă te simți inconfortabil în corpul tău, înseamnă că ești transgender” – ceea ce poate explica de ce există clase școlare în care un sfert dintre copii se declară transgenderi.[2] Conceptul de „copii trans”[3]– o noțiune care ar fi fost de neconceput pentru majoritatea oamenilor chiar și cu câțiva ani în urmă, și pentru mulți încă mai este – a ajuns să fie promovat atât de puternic, încât începe să semene mai puțin cu „eliberarea unei minorități oprimate”, cât cu o agendă de reprogramare a societății după o concepție complet nouă despre corpul uman – și, astfel, despre natura însăși.[4]

Exemple de asemenea derapaje se întâlnesc, în ultima vreme, și în Europa Vestică.

Suedia, de exemplu, pare să fi înregistrat o uimitoare creștere de 1.500% a diagnosticelor de „disforie de gen” în numai un deceniu. O adolescentă din această țară, de exemplu, și-a declarat recent, cu toată seriozitatea, convingerea că există 72 de genuri diferite, că „realitatea” asta este un „fapt științific”, doar că ea însăși nu e sigură cărui gen îi aparține.[5]

Germania, un alt exemplu, intenționează să impună una dintre cele mai extreme trans-legislații din Europa, în temeiul căreia actele de identitate urmează a include trei opțiuni („masculin”, „feminin” și „divers”), oricare dintre „opțiuni” putând fi lăsată nebifată. În temeiul acestei noi legislații, orice persoană care a împlinit 14 ani poate să-și schimbe genul în mod liber, fără a fi nevoie de dovezi medicale în sprijinul opțiunii.[6] De altfel, tot în Germania, se pregătește, pare-se, inaugurarea unui program pilot, „Grădinița LGBT”, care face parte din proiectul „Diversitatea vieții la Südkreuz”, găzduit într-o clădire de dimensiuni impresionante care se construiește în Berlin.[7]

De o perspectivă similară dăm și în Marea Britanie, unde Stonewall, organizație de promovare a mișcării LGBTQ, a mers atât de departe cu propaganda, încât promovează insistent teza că „până și bebelușii de doi ani sunt capabili să-și recunoască identitatea trans”, motiv pentru care „bonele ar trebui să-și revizuiască maniera de socializare cu micuții”, întrucât „promovarea intereselor și drepturilor comunității LGBTQ este esențială pentru starea de bine a tinerei generații”.[8] Tot în Marea Britanie, a fost recent legiferată obligația instituțiilor publice de a amenaja, pe lângă toaletele tradiționale pentru bărbați și, respectiv, femei, și toalete neutre, unisex[9], iar politica introducerii uniformelor unisex pentru școlari a generat scandaluri în multe unități școlare.[10]

Zburăm, apoi, în Spania: un judecător de stare civilă din orașul iberic Ourense i-a acordat unui copil, născut fetiță, care a solicitat să fie „recunoscută” ca băiețel, dreptul de a-și schimba genul pe certificatul de naștere. Judecătorul a stabilit că fata „se considera” băiat de mai mulți ani și a decis că „a nu recunoaște minorilor dreptul legitim de a-și schimba sexul în registrul de stare civilă ar însemna să li se nege acestora dreptul la identitate sexuală”.[11] Decizia instanței a survenit exact în perioada în care guvernul socialist spaniol făcea presiuni intense pentru a impune o nouă lege privind transgenderii, o lege – denumită „transgen” – care ar permite persoanelor doritoare să-și schimbe genul în documentele de identitate s-o facă prin intermediul unei simple declarații administrative încă de la vârsta de 16 ani.[12] Și, dacă tot suntem în Spania, poate sunteți curioși să ascultați discursul unei fetițe „transgender” de 8 ani, „devenită băiat” la vârsta de 4 ani, care își împărtășește starea de maximă fericire aleșilor locali din forul legislativ al provinciei Extremadura.[13]

Exemplele evocate nu sunt, desigur, limitative. N-aș continua lunga lor listă, ci aș prefera să mă opresc în ultima haltă legată de acest subiect al crizei identitare: „masculinitatea toxică”. Această sintagmă, vehiculată tot mai des de adepții acestor curente de „fluiditate a genurilor”, vine să sugereze că orice înseamnă expresie masculină este nu doar inferioară aceleia feminine, ci reprezintă o problemă de sănătate publică, asociată apucăturilor violente, forței brute și pumnului în masă, sau chiar extremismului, rasismului și reacțiilor de extremă-dreapta. În fapt, „masculinitatea toxică” este o sintagmă motivată politic, extrem de insidioasă, care contribuie la erodarea dezvoltării psihice și morale a băieților și băietanilor, mulți dintre aceștia devenind analfabeți emoțional, incapabili să devină bărbați în adevăratul sens al termenului și să dezvolte curajul necesar în fața provocărilor vieții.[14]

2. În strânsă conexiune cu tot mai numeroasele cazuri de disforii de gen evocate exemplificativ mai sus, un alt flagel care tulbură profund viețile unor copii și ale familiilor lor din Europa Occidentală și, mai ales, America de Nord, este reprezentat de tratamentele hormonale și procedurile medicale de schimbare de sex, îngrijorătoare prin număr, trend înspre rutină și iluzia „emancipării” pacienților puberi. (În ultimul deceniu, de exemplu, potrivit statisticilor americane, numărul minorilor care se declară transsexuali a crescut de 5 ori, numărul operațiilor de schimbare de sex efectuate asupra copiilor americani a crescut de 13 ori, iar numărul clinicilor de specialitate a crescut de la 1, în 2007, la peste 100, astăzi.[15]) Asemenea tratamente și proceduri sunt asociate, cel mai adesea, crizelor identitare de care am vorbit mai sus și se întemeiază pe prejudecăți en vogue, conform cărora „la naștere sexul se atribuie în mod aleatoriu”, iar senzația că trăiești într-un „corp greșit” este cât se poate de naturală. Fondate pe pretinsa nevoie de „corecție” a „greșitei alegeri” din momentul nașterii, aceste intervenții medicale sunt, în fapt, imixtiuni barbare și chiar criminale în viața copiilor, cu consecințe extrem de crude, dramatice și, adesea, tragice, atât pentru ei, cât și pentru familiile lor.

În ciuda acestor efecte extrem de nocive, practica medicală de peste Ocean își vede de treabă înainte pe acest drum al pierzaniei și este încurajată de o publicitate susținută[16], iar multe asociații medicale americane au solicitat, chiar, guvernului federal să cenzureze criticile aduse tratamentelor hormonale și intervențiilor chirurgicale care mutilează minorii![17] Mai mult, această practică medicală este încurajată de politici oficiale publice. Un înalt funcționar american, bunăoară, adjunctul ministrului Sănătății, el însuși (ea însăși?) transgender, a afirmat că operația de schimbare de sex (castrarea fizică) și blocarea pubertății (castrarea chimică) ar fi intervenții care „salvează vieți, sunt necesare din punct de vedere medical, sunt potrivite vârstei și reprezintă un instrument vital în afirmarea genului copiilor ” („lifesaving, medically necessary, age appropriate, and a critical tool for gender-affirming care for kids”). În plus, potrivit aceluiași funcționar de stat, la nivelul profesioniștilor din medicină – pediatri, endocrinologi, doctori, psihiatri, psihologi – nu există absolut niciun dubiu cu privire la valoarea și importanța procedurilor medicale de schimbare de sex („There is no argument among medical professionals – pediatricians, pediatric endocrinologists, adolescent medicine physicians, adolescent psychiatrists, psychologists, etc. — about the value and the importance of gender-affirming care”).[18]

În acord cu asemenea directive oficiale, Asociația Profesională Internațională pentru Sănătatea Transgenderilor (The World Professional Association for Transgender Health – WPATH[19]) a publicat recent o nouă ediție de îndrumări pentru factorii decizionali și practicienii din domeniu, intitulată „Standarde de îngrijire a sănătății transgenderilor și persoanelor cu diversitate de genuri” („Standards of Care for the Health of Transgender and Gender Diverse People”[20]). Aceste noi instrucțiuni sunt extrem de îngrijorătoare prin pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea și starea de bine, fizică și mintală, a copiilor. De exemplu, ele elimină orice referință la vârsta minimă care ar permite minorilor acces la medicamente hormonale și operații de schimbare de sex. Mai mult, instrucțiunile arată că aceste tratamente hormonale invazive și intervenții chirurgicale cu efecte ireversibile ar putea viza chiar și copii de 9 ani, iar operații precum dubla mastectomie (pentru fete) și vaginoplastia – construcția vaginului artificial (pentru băieți) ar fi recomandabile chiar și persoanelor care nu au împlinit 18 ani.[21]

De asemenea, o relativ recentă destăinuire a unui fost manager de secție de la Centrul pentru Trangenderi al Universității Washington, asociat Spitalului de Copii St. Louis (The Washington University Transgender Center at St. Louis Children’s Hospital) confirmă existența unei practici medicale generalizate întemeiate pe două direcții majore: campania de îndoctrinare a copiilor și de convingere a acestora că sunt transgenderi, urmată de o campanie de presiuni pentru a-i determina să recurgă la intervenții chirurgicale „reparatorii”.[22] Constatările personale ale acestui fost director sunt alarmante: principiul de funcționare a clinicii este de a interveni asupra copiilor la o vârstă cât mai fragedă; numărul fetelor care se identifică „transgender” a crescut exponențial începând cu 2015; oricine ar fi tentat să pună în discuție „opțiunea” copilului de a se identifica „transgender” ar fi imediat calificat ca transfob; niciun copil nu avea cunoștință de efectele pe termen lung ale tratamentelor hormonale și intervențiilor chirurgicale; foarte mulți minori combină tratamentele hormonale cu antidepresivele etc.[23]

Europa Vestică se confruntă, și ea, cu (ne)cazuri similare

În Marea Britanie, de exemplu, au intervenit recent numeroase dezbateri legate de tratamentele hormonale și procedurile medicale de schimbare de sex aplicate copiilor, în special cele efectuate la celebra clinică Tavistock. Conform dezvăluirilor doctorului Hillary Cass, aceste tratamente și proceduri sunt extrem de dăunătoare copiilor, iar specialiștii din clinică au lucrat sub o imensă presiune de a încuraja minorii să recurgă la asemenea intervenții, tratamentele medicale efectuate fiind, în covârșitoarea lor majoritate, experimentale.[24] Rezultatul acestor practici a fost unul catastrofal din perspectiva corpurilor și destinelor mutilate și, potrivit unor studii recente, a adus medicina britanică în pragul celui mai mare scandal al secolului. Cât despre întrebarea cum de a fost posibil ca niște medici să comită astfel de atrocități la adresa copiilor, răspunsul a venit instantaneu: ei nu sunt medici, ci niște psihopați.[25]

Nenorociri similare întâlnim, de asemenea, și în Scoția, unde ideologia de gen pare să fi infectat sistemul medical („gender ideology has infected Scottish healthcare”). Clinica „gender-identity” Sandyford pare să copieze, în oglindă, sistemul practicat la Tavistock, unde, de exemplu, paciente de 16 ani au fost trimise pentru duble mastectomii imediat după prima consultație medicală. Mai mult, o asemenea abordare a fost calificată „sută la sută etică” inclusiv pentru copiii care au regretat-o ulterior („entirely ethical, even for children who later regretted it”), pe motivul că Sandyford nu este o clinică de boli psihice („is not a mental-health service”), iar operația a fost „justificată” de informații „prezumate corecte în momentul dezvăluirii” (un fel de „întâi (te) operezi și abia după aia pui întrebări”- „operate first, ask questions later”).[26]

3. O altă anomalie susceptibilă să dinamiteze nu doar rolul major al celor șapte ani de-acasă, ci și identitatea sexuală și socială a copiilor este participarea acestora la defilări ale indecenței și la „mândre” spectacole ale promiscuității.

În loc să fie ocrotiți în fața exhibiționismului hidos al unor minorități sexuale, copiii sunt adesea invitați să asiste la diverse defilări și spectacole ale „mândriei”, organizate în beneficiul și pentru adularea acestor minorități.[27]

În ultima vreme, copiii sunt supuși unei intense propagande a divertismentului de modă nouă reprezentat de spectacolele vedetelor „drag queen”. Alimentate ideologic de teza că „normele masculinității, feminității și heterosexualității” ar fi „opresive”, aceste forme de manifestare „pedagogică” vin să prezinte unor minți fragede „fluiditatea realității” și să militeze pentru răzvrătirea împotriva „normalității” ca necesitate.[28] Deși, aparent, personajul drag queen s-ar dori o figură oarecum comică, menirea lui adevărată este să transmită un mesaj cât se poate de serios: „o reconceptualizare a sexului și o nouă abordare a sexualității infantile” prin stimularea dorințelor sexuale deviante, „o politică subversivă la adresa familiei tradiționale precum și a tabuurilor care blamează pedofilia, necrofilia și zoofilia”, „promovarea vedetelor queen ca modele de viață”, „a fluidității de gen infantile” și, nu în ultimul rând, „o înlocuire a familiei biologice cu familia ideologică”.[29] Acestea sunt obiectivele și principiile pe care, începând cu 2015, mișcarea Drag Queen Story Hour a început să le promoveze în SUA, unde, doar în prima jumătate a anului 2022, a organizat 49 de spectacole în 34 de școli ale orașului New York, primăria finanțând asemenea apariții cu un buget de aproximativ 200.000 de dolari, triplu față de 2021, scopul declarat al reprezentațiilor fiind de a „stimula imaginația copiilor și de a-i ajuta să-și exploreze fluiditatea de gen („gender fluidity”) grație șarmantelor, fascinantelor și dezinhibatelor modele drag queen”.[30] De altfel, potrivit declarațiilor primarului metropolei, preluate de presă, „scopul este de a ne asigura că ai noștri copii ajung nu doar pregătiți din punct de vedere academic, ci și inteligenți din punct de vedere emoțional”, iar „istoriile de viață spuse de drag queens promovează iubirea pentru diversitate, pentru exprimarea sinelui și culturalizare” („The goal is not only for our children to be academically smart, but also emotionally intelligent… Drag storytellers… are advancing a love of diversity, personal expression and literacy”).[31]

O asemenea modă s-a răspândit, cum era de așteptat, și în Europa Occidentală, proiectele de acest gen beneficiind, potrivit unor surse, de finanțări de 200.000 euro de la Uniunea Europeană, campania astfel organizată demarând sub deviza „viitorul este queer” („the future is queer”).[32] În același registru, potrivit declarațiilor fondatorului curentului de „educație drag” în Marea Britanie, spectacolele și poveștile drag queens organizate pentru copii sunt „ocazii de celebrare a diversității”, „de împărtășire a poveștilor de viață ale comunităților istoricește marginalizate și ale căror voci au fost reduse la tăcere”.[33] Flagelul în discuție a fost, de altfel, promovat prin finanțări generoase și în alte jurisdicții, precum Ecuador, de exemplu, unde, în numele „diversității și incluziunii”, un „centru cultural” a fost sponsorizat special pentru organizarea de spectacole cu asemenea gen de personaje.[34]

Curentul dezvoltat în „comunitatea internațională” în temeiul acestor „principii” a produs imense pagube educaționale și emoționale, cei mici fiind victimele unor agresiuni cândva imposibil de imaginat, generatoare de instabilitate, confuzie identitară, inversiune a reperelor etice și estetice, haos sufletesc. Ca rezultat al acestei degringolade emoționale, s-a ajuns la consecințe greu de închipuit chiar și când le vezi cu ochii tăi : copii mici costumați precum modelele drag queen șiimitând-le gesturile și dansurile obscene[35]; copii asistând la spectacole deșănțate în care dansatorii bărbați, costumați în femei, scandează refrene porcești („eating pussy”)[36]; lecții de dans erotic predate celor mici, chiar în spații publice, de instructori homosexuali[37]; promovarea în programe tv, la ore de audiență matinală, a unor copii imitând vedetele drag queen, ca figuri de „curaj exemplar”[38]; școlari participanți la spectacole deșucheate, invitați să dea bacșiș „reginelor” care se exprimă exhibiționist și pornografic pe scenă[39], ori explică doct că fenomenul „drag” este unul „educațional”, care ajută copiii să se distanțeze de mediul conservator și religios în care sunt ținuți să crească în propriile familii („it is hard for kids to grow up in such a ‘religious and conservative household’”)[40]; minori de 5 ani chemați să asiste la spectacole cu titulatură oximoronică precum Family Sex Show (încărcate de nuditate și conotații pornografice), ba chiar încurajați să masturbeze animale „ca să simtă cât de naturală este autostimularea” (asta ca să nu folosesc termenul de argou pentru „autostimularea” în cauză)[41]; secvențe de o cumplită vulgaritate și un exhibiționism și prost gust de nedescris desprinse din spectacole altminteri „pentru întreaga familie” („family friendly”), mimate în prezența copiilor la spectacolele din turneul Drag Queen Christmas Tour[42]; organizarea de show-uri drag queen chiar în interiorul unui lăcaș de cult – au trecut vremurile când un simplu fluierat în biserică era un afront la adresa creștinismului – unde elevii au fost constrânși să participe sub „sancțiunea” de a fi etichetați drept „homofobi” („Take one or you’re homophobic.”)[43]; promovarea proiectului Drag Queen Story Hour în școli, atât în SUA (procurorul general democrat și lesbian din Michigan, Dana Nessel, fiind adepta devizei „o drag queen în fiecare școală”[44]), cât și în Marea Britanie (sub forma unor spectacole organizate într-un „tur al librăriilor pentru copii”[45]); promovarea deșănțată a unor influențări care se declară avocați fervenți ai acestei mode (un personaj precum Eli Erlick, de exemplu, care se declară „extremely queer & incredibly trans”[46]); reducerea întâlnirilor cu Moș Crăciun și înlocuirea acestora cu parade ale travestiților în serbări intitulate Drag-Queen fée[47]; sute de mii de imagini cu evidente conotații sexuale și pornografice care abundă în mass-media, pe rețelele de „socializare” sau pe platforme precum TikTok și care au fost în mod intenționat distribuite în conturile copiilor.[48] Exemplele sunt mai numeroase decât cele menționate, evident.

4. Cursurile de „educație sexuală” în școli au ajuns un paravan pentru promovarea „fluidității genurilor” și își arogă, adesea, o greutate superioară orelor de citit și socotit.

Pe vremuri, în jurisdicția noastră cel puțin, subiectul era, din păcate, un tabu. Astăzi, din nenorocire, el a ajuns o expresie scandaloasă a mizeriei morale și a decadenței în care se scaldă curentele „pedagogice” promovate de mișcările woke-progresiste. În loc să depășească, cu măsură, tact și eleganță, secretomania pudibondă care ducea la totala excludere a tematicii din programa de instruire a elevilor aflați în etapele pubertății și post-pubertății, reformele recente din „democrațiile avansate” ale „comunității internaționale” au tras toate perdelele la o parte și, la lumina zilei, au transformat educația „sexuală” în educație-propagandă trans- sau homo- sexuală.

Plecând de la premisa că viața cuplurilor heterosexuale este complet nesatisfăcătoare și plicticoasă, aceste curente „reformatoare” își propun să promoveze o „reorientare” a gusturilor și preferințelor copiilor prin utilizarea de „metode psiho-pedagogice adaptate exigențelor și principiilor diversității și incluziunii”: promovarea în spațiul virtual de către organisme care se pretind serioase și sincer preocupate de sănătatea publică (precum CDC – Center for Disease Control) a unor platforme de dezbateri („chat” – Q Chat Space[49]) dedicate tinerilor, pentru discuții despre sex și schimbare de sex, practici sexuale oculte, relații poliamoroase, viața comunității de adolescenți LGBTQ, discuții și dezbateri care se vor clandestine, departe de atenția părinților[50] (voi reveni asupra subiectului în capitolul III); lecții despre masturbare predate unor copii cu vârste între 3 și 6 ani[51], sau teme pentru acasă impuse unor micuți de 4 ani constând în „exerciții de masturbare și de desen al spațiilor private în care aceștia și-ar putea mângâia în voie penisul sau vulva dacă ar dori” (“draw a picture of the private places where you can touch your penis or vulva if you want to”)[52]; promovarea de tampoane în băile băieților, nu în temeiul unor capricii sau instrucțiuni administrative oarecare, ci al unor norme cuprinse în legi, precum Menstrual Dignity Act din statul Oregon[53] sau promovarea ideii că băieții pot avea menstruație prin filmulețe publicitare adresate copiilor[54]; promovarea de materiale pornografice chiar prin programa de învățământ (a se vedea, de exemplu, lecturarea unor fragmente relevante de către un băiețel de 11 ani în fața administratorilor unei școli din statul Maine[55] sau chiar inițiativa de a derula filme porno în timpul orelor de educație sexuală, propunere aparținând unui celebru ginecolog din Basel, în speranța – chipurile! – că aceste vizionări ar reprezenta un leac împotriva comportamentelor deviante[56]); „inițierea” unor copii de 12 ani în „tainele” educației sexuale prin popularizarea unor „adevăruri” nu doar despre „sentimente, relații, contracepție, graviditate”, ci și despre „jucării sexuale”[57](precum „vibratoare” sau „stimulatoare anale”, care „trebuie spălate înainte și după raporturile sexuale cu un dezinfectant adaptat”- „Il est important que tu nettoies les jouets avant et après les rapports sexuels avec un désinfectant adapté”[58]); organizarea de „workshopuri” în sex-shop-uri, dedicate copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani, coordonatorul fiind un administrator de școală din statul Washington, auto-proclamat „profesor de sex” („sex-educator”)[59]; campanii de îndoctrinare a tinerilor în diverse „școli de vară” care tratează subiecte precum sex, droguri și tehnici de masturbare[60] ori care cultivă regula găzduirii băieților de către fete doar cu condiția ca primii să se declare „trans”[61].

5. Destigmatizarea și „normalizarea” pedofiliei par să fie, și ele, borne importante ale acestui curent ideologic.

Relativ recent, am dat de un articol apărut în The European Conservative (datat 24 februarie 2023), care analizează o inițiativă a aripii de tineret a Partidului Democrat Olandez (D66), membră a coaliției de guvernare de la Haga. Conform acestei inițiative, rezumată într-o declarație politică, „pedofilia ar trebui să devină o orientare sexuală respectată din punct de vedere social” și ar merita să fie „normalizată de societate ca orientare sexuală”, deoarece stigmatul asociat în prezent cu această „preferință” ar putea atrage cu sine „riscul depresiei” și al potențialelor gânduri suicidale care ar afecta, zice-s-ar, pe bieții pedofili. În temeiul aceleiași declarații politice, școlile ar trebui să înceapă să predea despre pedofilie ca orientare sexuală normală cu „mai multă înțelegere și nuanță” („more insight and nuance”). Mai mult, mult mai mult!, conform aceleiași declarații, „pedofilia este o orientare sexuală înnăscută” („pedophilia is an innate sexual orientation”), motiv pentru care incriminarea „pornografiei virtuale cu copii” (desenată manual sau generată de inteligența artificială) ar fi „o formă de discriminare” („a form of discrimination”). În fine, potrivit tinerilor „democrați” olandezi, pornografia infantilă animată „nu crește riscul de abuz asupra copiilor” și „ar putea ajuta pedofilii să își cunoască sentimentele fără a face rău altor persoane” („does not increase the risk of child abuse” but „might help pedophiles get to know their feelings without harming other people”).[62]

Am citit și recitit aceste declarații și vă asigur că, în ciuda efectului de ciocan în moalele capului, ele nu mă miră deloc. Având în vedere evoluțiile ideologice ale ultimilor ani și aberantele răstălmăciri ale unor principii precum toleranța și diversitatea, convingerile politice ale junimii democrat-olandeze se impun, cumva, ca ingredient firesc în siajul curentului mainstream, ca încununare a unor eforturi de legitimare a perversității supreme: exploatarea sexuală a minorilor cu voie de la stăpânire.

În fapt, le-am văzut venind mai de demult, mai precis când, pe radarul ideologiei woke a „incluziunii și diversității” s-au tot aprins diverse beculețe: de exemplu, declarația unui cercetător belgian, auto-declarat pedofil, în temeiul căreia societatea ar trebui să se arate mai tolerantă cu pedofilia, urmată de un articol semnat de acesta și publicat în mediile academice britanic și american[63] (!) în care susține că „respingerea pedofiliei ca orientare sexuală este nejustificată din punct de vedere etic și incorectă din punct de vedere intelectual” și că „pedofilii merită atenție din cauza problemelor lor emoționale”, ei reprezentând „o minoritate sexuală care este la fel de nedreptățită – sau poate chiar mai nedreptățită – ca persoanele din comunitatea LGBTQ” („Rejecting paedophilia as a sexual orientation is unethical and intellectually unfair”, „paedophiles deserve ‘recognition and attention to their emotional problems’”, „Paedophiles are a particular sexual minority,” […] [They] face the same problems of stigma, discrimination and social isolation as other members of the LGBT community, albeit to a greater degree.”)[64]; apoi, una dintre celebrele predicții pe 2023 în temeiul căreia „planurile stângii de a normaliza pedofilia și de o aduce în curentul mainstream vor da roade”[65]; pe urmă, declarația publică făcută într-o conferință de Ian McPhail, profesor la Universitatea din Montreal, potrivit căreia „fiecare dintre membrii audienței (la acea conferință, n.m.) este mișcat de un oarece interes sexual pentru copii”(!)[66]; în același ton, declarația profesorului norvegian Ole Martin Moen conform căreia „este foarte firesc să găsești copiii atrăgători din punct de vedere sexual” („the mental state of finding children sexually attractive is very common”), iar „un procent din elevii de liceu are o identitate sexuală pedofilă înnăscută” (a „percentage of high school students have an innate pedophilic sexual identity”)[67]; un alt exemplu, tendința promovării pedofiliei ca orientare sexuală acceptabilă și a toleranței pentru infractorii abuzatori de copii pentru că aceștia ar fi, în fapt, dominați de o „naturală atracție pentru minori” („Minor Attracted Persons – MAP”)[68]; în fine, recenta contribuție a mult adulatei inteligențe artificiale care, prin intermediul ChatGPT, a ghidat un „utilizator” prin deviante fantezii sexuale cu minori și, fără să fie întrebată de nimeni, a livrat detalii foarte explicite despre secvențe pornografice implicând copii.[69]

6. Toate aceste șuvoaie de lavă ideologică care pângăresc spațiul imaculat al copilăriei au avut și au, desigur, o vizibilă înrâurire asupra culturii de masă, limbajului și modei.

Și cultura, și limbajul, și moda suferă, în ultima vreme, de ofensiva hipersexualizării vieții și de transformarea „orientării sexuale” într-o post-modernă „aspirație de gen”; a „aspirației de gen”- într-o „înălțătoare inspirație”; a „înălțătoarei inspirații” – în înaltă dogmă; a dogmei – în principiu religios înveșmântat în ritualuri, cuvinte și veșminte (neapărat) noi.

Ca rezultat al acestei noi orientări dogmatice, intoxicările, mutilările, castrările și celelalte cruzimi de care am pomenit anterior sunt nu acte barbare și sadice, ci expresii ale „afirmării medicale a genului”- „gender affirming healthcare”; dublele-mastectomii care nenorocesc fete și fetițe se cheamă, mai nou, „operații de masculinizare a pieptului” („chest masculinisation surgery”); sexul biologic al nou-născutului este nu un dat de la Dumnezeu, o realitate biologică observabilă la naștere, ci o temporară opțiune cap-sau-pajură, „sex assigned at birth”; acela care „nu se identifică” transgender este nu un băiat sau o fată, după caz și după normalitate, ci un „cisgender”; băiatul născut băiat este nu „băiat”, ci persoană căreia i s-a atribuit la naștere „genul masculin” și care, dacă dorește să se debaraseze de trăsăturile masculine scârboase, se poate numi și poate deveni „eunuc”.[70]

Există, evident, și alte exemple de curente și produse lexicale ale Noiivorbe, dar ne oprim, pentru o secundă, la trendul „pronumelor personale preferate”, care a câștigat deja teren, inclusiv în lumea copilăriei. Așadar, potrivit unui ghid al Departamentului pentru Educație din Pennsylvania, de exemplu, copiii care au împlinit vârsta de 3 ani se pot ei înșiși identifica drept „transgenderi”, iar departamentul va recunoaște ca valide și firești opțiunile pentru pronume precum „ne”, „ve”, „ze/zie” și „xe”. De asemenea, potrivit secțiunii „Creating Gender-Inclusive Schools and Classrooms” de pe site-ul acestei instituții, profesorii sunt sfătuiți să se documenteze temeinic cu privire la pronumele preferate ale elevilor pentru ca nu cumva să comită vreo impardonabilă gafă („to prevent making inaccurate assumptions about their gender identities”). Și, cum limba maternă a ajuns să fie, pardon!, să se simtă foarte complex-fluidă și compusă de un set de norme „la purtător”, fluctuante, opționale și, cel mai adesea, cu taxă inversă, cel mai prudent ar fi, ca înainte de a scoate vreun pronumbel pe gură, mai bine-ar fi să-ntrebi: „If you don’t know a student’s preferred personal pronoun, it’s always best to ask.”[71]

Curentul viguros al noilor reglementări lexicale pare irezistibil. El nu poate fi oprit nici de forțe militare (a se vedea sesiunea de antrenament lingvistic al pușcașilor marini preocupați de crearea unor „spații sigure” – „safe spaces”, prin utilizarea pronumelor potrivite într-un video instructiv inspirat de un spectacol de copii[72]) și nici măcar de munții de arginți ai marilor averi ale planetei (dovadă stă și opțiunea fiicei transgender a lui Elon Musk care a depus, pare-se, o cerere de schimbare a numelui în conformitate cu noua ei identitate de gen pentru că, spune ea, nu mai vrea să aibă nicio legătură cu tatăl biologic[73]).

Noile norme în domeniul limbajului sunt însoțite și de orientări reformatoare în lumea modei infantile. Unul dintre numeroasele exemple în acest sens este inițiativa faimoasei Céline Dion care își propune să depășească stereotipuri „de gen” precum fete în roz și băieți în albastru și să creeze a new world order în domeniu sub marca Nununu[74]. Este un brand care reprezintă o linie neutră, în alb-negru, ce se îndepărtează de la setul „foarte strâmt” al modei actuale și invită copiii în „minunatul mister al minimalismului”[75]. Simbolistica utilizată în această linie vestimentară unisex este însă extrem de bizară, cu multiple referințe oculte.[76] N-ar fi, de altfel, singura mostră în acest sens, pentru că lumea modei conține și alte exemple la fel de sinistre, cu referințe la pedofilie, ritualuri satanice sau trafic de copii (cazul Balenciaga)[77] sau chiar mai înfricoșătoare (cazul Gorsad).[78]

7. Riscul copierii modelelor hipersexualizării infantile în mediul cultural și educațional autohton

Citeam cândva o mărturisire a unei românce care locuia peste Ocean și, oripilată de activismul „afirmării genurilor” și consecințele nefaste asupra formării și instruirii copiilor, își prevenea niște prieteni din țara natală că valul noii mode va ajunge, mai devreme sau mai târziu, și în România, iar aceștia din urmă se îndoiau profund.[79]

Nu știu cine avea sau are dreptate și mi-e greu să fac pronosticuri. Constat însă, cu sinceră preocupare, că s-au ivit, și prin colțul nostru de lume, semne ale unei abordări mimetice a politicilor educaționale promovate cu tam-tam în spațiul „comunității internaționale”: adoptarea Legii privind introducerea educației sexuale în școli cu doar un vot împotrivă[80]; relativ recentele dezbateri despre sexualitate văzută ca „modalitate de dezvoltare personală”[81]; susținerea financiară și promovarea la București a festivalului de film queer[82]; derularea unor campanii publicitare având ca scop promovarea „ideologiei homosexualiste”[83]; inițierea, peste Prut, a campaniei „Copiii LGBT în Școala Ta”, ca prim demers „de conștientizare privind drepturile copiilor LGBT+ din Republica Moldova”[84] etc.

Nu știu, repet, ce se va întâmpla și cum vor evolua legile și moravurile de pe la noi. Ceea ce simt însă cu acuitate este nevoia unei pauze urmată de o curățenie de primăvară care să dea jos de pe scenă, măcar pentru o lungă vreme, pseudo-dezbaterile despre „sexualitate” și „educație sexuală”, paradele exhibiționiste care proslăvesc păcatul mândriei și-al sodomiei, sloganurile imbecile precum „dragostea nu se votează” și orice expresii anti-estetice care pun lălăiala urlată în locul muzicii, acrobațiile lascive în locul dansului, mâzgăleala vulgară în locul picturii și, în general, excrementele artistului în locul artei.

Iar pe scenă să urce, măcar pentru o lungă vreme, fete și băieți care, sub privirile grijulii și emoționate ale părinților și bunicilor, să recite poezii despre bucurie și să citească povești despre zâne.

Va urma:

III. Nevoia redescoperirii armonioaselor relații dintre copii și părinți

Da, mi-e dor să revăd priviri emoționate de părinți și bunici care oblojesc emoții de copii.…

[1]https://twitter.com/BlueBoxDave/status/1578051354991493122?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1578051354991493122%7Ctwgr%5Ee6f4c2ec6f0771b23820c6d5dd8ceda22f07e1f6%7Ctwcon%5Es1_&ref_url=https%3A%2F%2Fwww.americanthinker.com%2Farticles%2F2022%2F10%2Fsocalled_transgenderisms_unnatural_exponential_spread_among_children.html

[2]https://pitt.substack.com/p/headline-when-a-quarter-of-the-class

[3]https://pitt.substack.com/p/lets-go-all-the-way-to-protect-our

[4]https://www.huffpost.com/entry/inside-out-portraits-cross-gender-children_n_7318026

[5]https://www1.cbn.com/cbnnews/world/2020/february/sweden-documents-1-500-percent-rise-in-teenage-gender-dysphoria-since-2008-as-public-outcry-grows

[6]https://www.spiked-online.com/2022/08/14/germany-has-succumbed-to-trans-mania/

[7]https://www.activenews.ro/externe/La-Berlin-se-deschide-prima-Gradinita-LGBT-176409 https://ifamnews.com/en/german-kids-will-learn-to-be-gay-from-kindergarten

[8]https://www.spiked-online.com/2022/07/25/theres-no-such-thing-as-a-transgender-two-year-old/

[9]https://summit.news/2022/07/06/uk-government-makes-single-sex-toilets-mandatory-in-all-public-buildings/

[10]https://www.msn.com/en-gb/news/uknews/school-that-banned-skirts-forced-to-close-as-outraged-students-refuse-to-attend-classes/ar-AA17U4lr?ocid=winp1taskbar&cvid=4a7d9e71e3154fedb88bddd009acd090

[11]https://www.activenews.ro/externe/Atentie-la-Nebunia-Trans-Spania-recunoaste-oficial-%E2%80%9ESchimbarea-de-Gen-a-unui-copil-de-8-ani-174963

[12]https://ziare.com/spania/spania-lege-schimbare-gen-minori-1789404

[13]https://spainsnews.com/this-is-elsa-the-eight-year-old-trans-girl-who-has-conquered-the-assembly-of-extremadura/

[14]https://www.spiked-online.com/2022/06/29/boris-needs-to-man-up/

[15]https://www.dailymail.co.uk/health/article-11392117/Trans-child-surgery-risen-13-TIMES-decade-hospitals.html

[16]https://vigilantlinks.com/2022/10/planned-parenthood-youtube-ads-directed-at-children-promote-puberty-blockers-and-hormone-replacement-therapy/

[17]https://www.theamericanconservative.com/trans-tyranny-the-dangerous-new-phase/

[18]https://www.thegatewaypundit.com/2022/06/bidens-transgender-assistant-health-secretary-rachel-levine-sex-reassignment-surgery-kids-lifesaving-medically-necessary-video/

[19]https://www.wpath.org/media/cms/Documents/SOC%20v8/SOC%208%20Press%20Release%20FINAL.pdf?_t=1663267847

[20]https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/26895269.2022.2100644

[21]https://www.spiked-online.com/2022/09/21/trans-ideology-is-a-threat-to-children/

[22]https://www.thefp.com/p/i-thought-i-was-saving-trans-kids?utm_source=substack&publication_id=260347&post_id=101682797&utm_medium=email&utm_content=share&action=share&triggerShare=true&isFreemail=false

[23]https://www.americanthinker.com/blog/2023/02/new_allegations_that_genderaffirming_care_is_doing_horrible_things_to_children.html

[24]https://cass.independent-review.uk/publications/interim-report/

[25]https://www.dailymail.co.uk/debate/article-11059725/This-biggest-medical-scandal-century-argues-SUE-REID.html

[26]https://www.spiked-online.com/2022/10/28/how-scotlands-trans-lunacy-is-harming-the-young/

[27]https://vigilantcitizen.com/pics-of-the-month/symbolic-pics-of-the-month-07-22/

[28]https://www.americanthinker.com/articles/2023/01/the_real_purpose_of_drag_queen_story_hour.html

[29]https://www.city-journal.org/the-real-story-behind-drag-queen-story-hour

[30]https://www.zerohedge.com/political/new-york-state-city-paid-200000-drag-queens-reading-kids-public-schools-records-show

[31]https://www.spiked-online.com/2022/06/22/a-school-is-no-place-for-a-drag-queen/

[32]https://summit.news/2022/07/06/eu-gives-e220000-in-taxpayer-money-to-fund-drag-queen-courses-aimed-at-young-people/

[33]https://www.spiked-online.com/2022/08/02/the-revolt-against-drag-queen-story-hour/

[34]https://www.theamericanconservative.com/ecuador-needs-american-funded-drag-shows/

[35]https://www.nbcnews.com/feature/nbc-out/drag-kids-are-slaying-runway-one-fierce-look-time-n918211

[36]https://twitter.com/SaraGonzalesTX/status/1582398497185099776?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1582398497185099776%7Ctwgr%5E78ee78045c2060b5260dd3bff9d514134a03b1bd%7Ctwcon%5Es1_&ref_url=https%3A%2F%2Fwww.theamericanconservative.com%2Ftrans-propaganda-blue-and-red%2F

[37]https://www.americanthinker.com/blog/2022/08/perverts_run_amok_in_pennsylvania.html

[38]https://www.youtube.com/watch?v=JxdvOLdG_34&t=162s

[39]https://www.dailymail.co.uk/news/article-11317925/Shocking-footage-family-friendly-drag-queen-sees-performer-spreading-legs-kids.html

[40]https://www.theamericanconservative.com/state-of-the-union/kids-are-dragged-to-pride/

[41]https://www.dailymail.co.uk/news/article-10734503/Family-Sex-urges-FIVE-YEAR-OLD-children-explore-sexual-pleasures-cancelled.html

[42]https://twitter.com/ripx4nutmeg/status/1605165540644982784?lang=en

[43]https://www.zerohedge.com/political/christian-high-school-manhattan-hosted-mandatory-drag-show-place-church-service

[44]https://theimaginativeconservative.org/2022/07/childhood-innocence-strikes-terror-drag-queens-john-horvat.html

[45]https://www.telegraph.co.uk/news/2022/07/26/protesters-storm-first-drag-queen-storytime-primary-school-children/

[46]https://www.instagram.com/elierlick/?hl=en

[47]https://www.cqv.qc.ca/drag_queen

[48]https://www.theepochtimes.com/every-parents-nightmare-tiktok-offering-child-predators-an-easy-path-to-contacting-kids_5062107.html?utm_source=partner&utm_campaign=ZeroHedge&src_src=partner&src_cmp=ZeroHedge

[49]https://www.qchatspace.org/

[50]https://www.breitbart.com/social-justice/2022/07/14/cdc-directs-lgbt-children-secretive-chat-sex-changes-activism-occult/

[51]https://off-guardian.org/2022/07/16/protect-your-children-because-the-great-reset-is-coming-for-them/

[52]https://townhall.com/tipsheet/mattvespa/2022/05/13/libs-gone-wild-four-year-olds-in-canada-were-given-a-homework-assig-n2607164

[53]https://www.americanthinker.com/blog/2022/05/woke_sex_ed_in_schools_is_insane_all_over__and_it_wont_win.html ; https://www.foxnews.com/media/oregons-menstrual-dignity-act-requires-schools-place-feminine-products-boys-bathrooms

[54]https://twitter.com/realchrisrufo/status/1541924258326011906

[55]https://twitter.com/1776ProjectPac/status/1630675434009403395?ref_src=twsrc^tfw|twcamp^tweetembed|twterm^1630675434009403395|twgr^7460ad5c0ebe7a99dfbe58d6d8b9739445de2df1|twcon^s1_&ref_url= https://vigilantlinks.com/2023/03/theyre-grooming-children/

[56]https://www.lessentiel.lu/fr/story/mater-du-porno-en-classe-pour-prevenir-les-derives-546932762815

[57]https://www.20min.ch/fr/story/plainte-contre-les-auteurs-dune-brochure-porno-pour-les-ecoles-637151740281

[58]https://www.egaliteetreconciliation.fr/Education-sexuelle-en-Suisse-on-explique-l-usage-du-plug-anal-aux-enfants-de-12-ans-68600.html

[59]https://www.americanthinker.com/blog/2022/07/washington_state_school_board_director_offers_sexed_to_children.html

[60]https://www.washingtonexaminer.com/restoring-america/community-family/kentucky-summer-camp-teaches-children-to-masturbate-and-have-sex-on-drugs

[61]https://www.zerohedge.com/political/portland-parents-encouraged-send-their-kids-social-justice-summer-camp

[62]http://europeanconservative.com/articles/news/dutch-governing-party-advocates-accepting-pedophilia-and-teaching-it-in-schools/

[63]The Journal of Controversial Ideas, editată de profesorul Jeff McMahan, „expert” în filosofie morală la Universitatea Oxford și profesorul Peter Singer, „expert” în bioetică la Universitatea Princeton;

[64]https://www.dailymail.co.uk/health/article-11160209/Researcher-admits-PAEDOPHILE-bizarre-academic-paper.html

[65]https://www.zerohedge.com/political/top-10-conspiracy-theories-will-be-validated-2023

[66]https://twitter.com/DaltonReport/status/1618077755723378689?ref_src=twsrc^tfw|twcamp^tweetembed|twterm^1618077755723378689|twgr^f15db7d7db5ad5fb89fb80a5786827e7c6252a9b|twcon^s1_&ref_url= și https://vigilantlinks.com/2023/01/this-isnt-a-slippery-slope-its-a-freefall/

[67]https://thepostmillennial.com/norway-ethics-professor-calls-for-normalization-of-pedophilia

[68]https://www.theepochtimes.com/general-public-unaware-of-push-to-normalize-pedophilia-in-culture-and-academia_4899696.html?utm_source=partner&utm_campaign=ZeroHedge&src_src=partner&src_cmp=ZeroHedge

[69]https://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-11831071/ChatGPT-describes-sex-acts-children-prompted-generate-BDSM-scenarios.html.

[70]https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/26895269.2022.2100644

[71]https://www.americanthinker.com/blog/2022/08/pennsylvania_department_of_education_says_threeyearolds_should_have_their_preferred_pronouns_honored.html

[72]https://freebeacon.com/national-security/pride-month-heres-how-the-navy-is-training-sailors-on-proper-gender-pronouns/

[73]https://www.hotnews.ro/stiri-international-25633405-fiica-transgender-lui-elon-musk-cerut-schimbarea-numelui-nu-mai-vreau-nicio-legatura-tatal-biologic.htm

[74]https://www.vox.com/the-goods/2018/11/16/18099303/celine-dion-gender-neutral-clothing-line-celinununu

[75]https://www.nununuworld.com/our-philosophy/

[76]https://vigilantcitizen.com/latestnews/something-is-terribly-wrong-with-celine-dions-genderless-clothing-line/

[77]https://vigilantcitizen.com/vigilantreport/theres-something-terribly-wrong-with-balenciaga-and-the-rabbit-hole-goes-deep/

[78]https://vigilantcitizen.com/vigilantreport/theres-something-terribly-wrong-with-gorsad-kyiv-and-its-somehow-worse-than-balenciaga/